Hepatita B reprezintă o afecțiune a ficatului, fiind una dintre cele mai întâlnite probleme de sănătate la nivel mondial. Deși în prezent nu există tratament care să vindece persoanele care suferă de hepatita B, această boală poate fi ținută sub control cu ajutorul medicamentelor și prin menținerea unui stil de viață sănătos.
Transmitere
Principala cauză care duce la apariția hepatitei B este virusul hepatic B (HBV). Această boală este foarte contagioasă. Virusul este transmis de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau alte lichide corporale. Este important de reținut că hepatita B nu se transmite prin tuse sau strănut, chiar dacă virusul se regăsește și în salivă.
Perioada de incubare a virusului hepatitei B este, în medie, de 70 de zile. Sunt cazuri în care aceasta poate varia între 40 și 180 de zile. În afara organismului, virusul poate supraviețui până la șapte zile, timp în care o persoană poate fi infectată, dacă virusul pătrunde în organism.
Modalități principale de transmitere a virusului hepatitei B (HBV):
- Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, prin lichid seminal, vaginal sau menstrual;
- Prin refolosirea seringilor și acelor contaminate, care nu au fost sterilizate;
- În timpul intervențiilor stomatologice, medicale sau chirurgicale, în cazul în care ustensilele sunt contaminate și nu au fost sterilizate corespunzător;
- Prin transmitere perinatală, de la mamă la făt; totuși, nou-născutul poate fi vaccinat pentru a preveni apariția infecției cu virusul HBV.
Simptome
- Durere abdominală
- Febră
- Dureri articulare
- Urină închisă la culoare
- Icter (îngălbenirea albului ochilor și al pielii)
- Lipsa poftei de mâncare
- Oboseală
- Vomă sau greață.
Deoarece simptomele întârzie să apară în cazul hepatitei B, iar cea de tip cronic are o dezvoltare lentă, cele mai multe persoane nu știu că sunt infectate. Din acest motiv analizele de rutină joacă un rol important în depistarea bolii încă din stadii incipiente.
Risc de îmbolnăvire
Riscul de a contracta virusul hepatitei B este crescut în următoarele cazuri:
- Cei care locuiesc împreună cu o persoană care are hepatita B, în special dacă nu sunt vaccinate împotriva hepatitei B;
- Contact sexual neprotejat cu parteneri multipli sau cu o persoană infectată;
- Persoanele care folosesc droguri injectabile și aceleași seringi și ace;
- Personalul medical care intră frecvent în contact cu sângele pacienților;
- Persoanele care călătoresc în țări unde rata de infecție cu virusul hepatitei B este ridicată (Africa, Asia, Europa de Est).
Complicații
- hepatită (inflamație a ficatului)
- ciroză hepatică
- cancer hepatic
- deces.
Prevenție
Vaccinarea împotriva hepatitei B este cea mai eficientă metodă de prevenție. Aceasta se face în 4 doze, administrate pe parcursul câtorva luni. Bebelușii sunt vaccinați la naștere cu prima doză, iar celelalte vor fi administrate ulterior, odată cu alte vaccinuri obligatorii.
Vaccinul conține o doză de anticorpi care vor ajuta organismul să lupte cu virusul HBV pe o perioadă de până la 20 de ani. În unele cazuri, această doză poate fi suficientă pentru toată viața. Vaccinul este recomandat cu precădere copiilor, care au un risc mai mare de a contracta virusul în comparație cu adulții. Totuși, vaccinul poate fi făcut la orice vârstă.
Alte metode prin care poate fi prevenită infecția cu virusul hepatitei B sunt respectarea măsurilor de igienă și evitarea contactului sexual neprotejat.
Deși hepatita B nu poate fi tratată, există posibilitatea de a fi ținută sub control. În unele cazuri, organismul luptă cu infecția, însă hepatita B cronică poate afecta o persoană pe tot parcursul vieții.
Vaccinarea rămâne una dintre cele mai eficiente metode de prevenție a hepatitei B.
